Pentru civilii ucraineni care au fost nevoiți să supraviețuiască în uzina Azovstal, din Mariupol, provocările au fost cu adevărat de coșmar.

La puțin timp după invadarea Ucrainei de către Rusia, Natalia Bebuș și familia ei s-au retras într-un buncăr subteran, aflat la cinci etaje sub obțelăria asediată. Natalia lucra la uzină înainte să pornească războiul. Femeia a vorbit cu jurnaliștii Digi24 despre experiența de acolo.

Natalia Bebuș a povestit că fiecare om avea un rol în buncărul subteran, pentru a se asigura că lucrurile mergeau bine. „Cineva tăia lemne, altcineva gătea, altcineva făcea curățenie, altcineva strângea apă, altcineva turna apa într-un butoi pentru a spăla vasele sau altceva”, a zis ea.

Copiii din uzină nu se plângeau de foamete. Natalia a povestit despre cum au gătit o pizza improvizată în buncăr: „Niciunul dintre copii nu a cerut nimic, doar desenau. Și te trezești cu un desen cu o pizza atârnând deasupra patului tău, iar tu știi că nu ai mâncare, dar tot trebuie să gătești ceva… Am luat puțină făină și am copt o lipie. Deasupra am pus mâncare din conservă, am adăugat niște mazăre pe care ne-a dat-o una dintre mame. Și așa am avut pizza”.

Citește și: Coșmarul văzut de un proprietar de pompe funebre din Ucraina: „Dintr-o groapă am scos o bătrână cu scutec pe ea. Mă tot gândesc: ești bărbat, ai venit la război și ucizi o bunică?”

Citește și: Ce se întâmplă cu ucrainenii care se refugiază de război în Rusia: „Război împotriva cui? Știi că n-ar trebui să spui cuvântul ăsta”

Citește și: Reacția Rusiei la decizia Finlandei de a adera la NATO: „Acest lucru nu poate decât să provoace regretul nostru”

Citește și: Povestea băiețelului de 11 ani din Ucraina care își îngrijește mama și sora, după ce acestea au rămas fără picioare în timpul unui atac: „Stă în salon 24 de ore din 24”

Astfel, Natalia le-a arătat jurnaliștilor desenele copiilor, cu flori și mâncare. Civilii din uzină au crezut că uzina va fi un adăpost pe termen scurt, planul fiind să plece în altă parte. Însă refugiul a devenit rapid o capcană pentru aceștia, atunci când Azovstal a ajuns să fie centrul unor lupte crâncene.

Au existat momente când Natalia credea că nu va mai ieși din Azovstal. „Aici, pentru când uniformele sunt duse la curățătorie, sunt scrise numele complet și identitatea angajatului”, a spus ea. „Mi-am notat grupa de sânge, numărul de telefon al mamei și numărul de telefon al tatălui. Pentru că nu credeam că vom ieși. M-am gândit că măcar ar fi de ajutor pentru părinți să afle ce s-a ales de mine, să știe că nu am fost mâncată de câini”.

Salvarea a venit când nimeni nu se aștepta. Într-o zi, soldații ucraineni au spus că au cinci minute să se pregătească de plecare. Natalia și familia ei au prins ultimul autobuz. „Am mers cât am putut, copiii s-au împiedicat, am alergat”, a povestit Natalia. „Aproape că am căzut, când am ajuns aici am văzut că aveam picioarele învinețite. Dar acesta este un fleac. Important este că toată lumea este în viață, toată lumea a fost evacuată și toată lumea a sosit aici”.

Foto – 123rf.com